sâmbătă, 19 august 2017

Fotbal la TV – Sâmbătă/Duminică, 19/20 august 2017

Sâmbătă
12.00  FC Clinceni – UTA Arad  (România, Liga II)  (Digi Sport 1)
14.30  Swansea City – Manchester United  (Anglia, Premier League)  (Eurosport)
14.30  Kilmarnock FC – Celtic Glasgow  (Scoția, Premiership)  (Digi Sport 1, Look TV)
17.00  FC Liverpool – Crystal Palace  (Anglia, Premier League)  (Eurosport)
18.00  Olympique Lyon – Girondins de Bordeaux  (Franța, Ligue 1)  (Digi Sport 4)
18.30  Gaz Metan Mediaș - ACS Poli Timișoara  (România, Liga I)  (Digi Sport 1, Dolce Sport 1, Look Plus)
19.00  Juventus Torino – Cagliari Calcio  (Italia, Serie A)  (Digi Sport 3)
19.15  Celta Vigo – Real Sociedad  (Spania, La Liga)  (Dolce Sport 2)
19.30  Stoke City – Arsenal Londra  (Anglia, Premier League)  (Eurosport)
21.00  Juventus București – FCSB  (România, Liga I)  (Digi Sport 1, Dolce Sport 1, Look Plus)
21.15  Girona FC – Atletico Madrid  (Spania, La Liga)  (Digi Sport 3, Dolce Sport 2)
21.45  Hellas Verona – SSC Napoli  (Italia, Serie A)  (Digi Sport 4)
23.15  FC Sevilla – Espanyol Barcelona  (Spania, La Liga)  (Digi Sport 3, Dolce Sport 2)

Duminică
15.30  Huddersfield Town – Newcastle United  (Anglia, Premier League)  (Dolce Sport 2)
15.30  Anderlecht Bruxelles – K. Sint-Truidense V.V.  (Belgia, Jupiler League)  (Digi Sport 1, Look TV)
16.00  Lille OSC – SM Caen  (Franța, Ligue 1)  (Digi Sport 3)
18.00  Tottenham Hotspurs – Chelsea Londra  (Dolce Sport 2)
18.00  Olympique Marseille – Angers SCO  (Franța, Ligue 1)  (Digi Sport 3)
18.30  Viitorul Constanța – CSU Craiova  (România, Liga I)  (Digi Sport 1, Dolce Sport 1, Look TV)
19.00  Atalanta Bergamo – AS Roma  (Italia, Serie A)  (Digi Sport 2)
19.00  KV Kotrijik – Club Brugges KV  (Belgia, Jupiler League)  (Look Plus)
19.15  Athletic Bilbao – Getafe CF  (Spania, La Liga)  (Digi Sport 4)
21.00  CFR Cluj – FC Volunari  (România, Liga I)  (Digi Sport 1, Dolce Sport 1, Look TV)
21.15  FC Barcelona – Betis Sevilla  (Spania, La Liga)  (Digi Sport 2, Dolce Sport 2)
21.30  Franța – Spania  (Internațional, Euro U19 – feminin)  (Eurosport)
21.45  Inter Milano – Fiorentina / Crotone – AC Milan  (Italia, Serie A)  (Digi Sport 4)
23.15  Deportivo La Coruna – Real Madrid  (Spania, La Liga)  (Digi Sport 2, Dolce Sport 2)
23.45  Paris Saint Germain – FC Toulouse  (Franța, Ligue 1)  (Digi Sport 4 – premieră)
01.00  New York City – New England Revolution  (SUA, MLS)  (Eurosport 2)


vineri, 18 august 2017

Începe Bundesliga!

Ignorat în România, unde nicio televiziune de sport nu a cumpărat anul acesta drepturile de televizare, campionatul Germaniei reîncepe în această seară cu un meci care nu cu mult timp în urmă era derby de Champions League: Bayern München – Bayer Leverkusen. Dar până să ne facem încălzirea pentru meciul echipelor pe care le desparte un „n” din titulatură, vă propun să aruncăm o privire rapidă asupra celor 18 echipe care sunt aliniate la start, să analizăm transferurile cele mai importante și chiar să riscăm unele pronosticuri în ceea ce privește evoluția combatantelor.



Ca întotdeauna, marea întrebare la fiecare start de Bundesliga, este ”va reuși cineva să o detroneze pe Bayern?”. Și aproape întotdeauna răspunsul e ”Singura echipă ce o poate detrona pe Bayern e chiar... Bayern”. Și cred că acest răspuns este valabil și pentru această ediție. Aparent bavarezii și-au pierdut din strălucirea de acum câteva sezoane, multe dintre vedetele care câștigau UEFA Champions League în 2013 fiind la apus de carieră sau chiar cu ghetele agățate în cui. Vara asta Bayern a propus câteva implanturi menite să reîmprospăteze atmosfera de pe Allianz Arena:  James Rodriguez, transferat cu surle și trâmbițe de la Real Madrid, Süle și Rudy oameni de națională furați de la Hoffenheim, Tolisso adus cu referințe foarte bune de la Lyon. Criticii însă au strâmbat din nas sub pretextul că Bayern e un club prea mare pentru a cumpăra jucători trași pe linie moartă de Real, că băieții veniți de la Hoffenheim nu sunt oameni de prim 11 în națională, că Douglas Costa a fost pierdut prea ușor și că în general prin transferuri și stil de joc identitatea specific germană a campioanei continuă să se dilueze. Și rezultatele catastrofale din meciurile de pregătire păreau să dea un semnal că anul ăsta monstrul ar putea avea picioare de lut. Au venit însă primele două meciuri oficiale, supercupa câștigată pe Signal Iduna Park și meciul de cupă cu Chemnitzer, care au arătat un Bayern la fel de serios și solid ca întotdeauna, chiar dacă poate nu atât de strălucitor. Și totuși, poate fi Bayern stopată din drumul spre un nou titlu? Aș zice că e foarte greu dar că există o șansă dacă vreuna dintre urmăritoare reușește să mergă cap la cap cu trupa lui Ancelotti până în primăvară. În ultimii ani Bayernul a câștigat campionatul practic de pe la Crăciun iar în retur și-a permis să se axeze cu precădere pe campania din Champions League. Având în vedere eșecurile repetate din ultimii patru ani din această competiție, cred că trofeul european este obiectivul principal al campioanei Germaniei și tocmai de aceea cred că dacă cineva reușește să se țină aproape de Bayern până prin martie – aprilie, are o șansă de a dărâma uriașul de pe soclu.



Aminteam de urmăritoare. Din punctul meu de vedere Borussia Dortmund, RB Leipzig și Hoffenheim sunt și anul acesta singurele echipe care pot contesta dominația Bayernului. Borussia l-a sacrificat în vară pe mult mediatizatul Thomas Tuchel și l-a instalat pe bancă pe Peter Bosz, cel care a dus Ajaxul până în finala Europa League, semn că șefii echipei din Dortmund nu sunt mulțumiți doar cu accederea în Champions League, indiferent de declarații. Doar că politica de transferuri nu prea a continuat la fel de ambițios și în ceea ce privește actorii din gazon. Renunțările la jucători care nu păreau a putea face un pas înainte în carieră, cum ar fi Ginter, Sven Bender sau Ramos sunt corecte după părerea mea dar înlocuitorii lor nu cred că pot provoca saltul dorit. Philipp (Freiburg), Dahoud (Gladbach) sau Toprak (Leverkusen) sunt jucători de calitate dar nu top class. Ori astfel de jucători Borussia Dortmund are deja, dacă mă gândesc la Sokratis, Castro sau Kagawa. Rămâne de văzut dacă Reus, Götze sau Schürrle vor reuși să stea mai mult pe teren decât la infirmerie, dacă Passlack, Pulisic, Weigl, Guerreiro și ceilalți tineri foarte talentați din lot vor face încă un pas înainte și mai ales e de urmărit cum va gestiona Borussia problema Dembele. Un jucător de care galben – negrii ar avea mare nevoie însă în niciun caz cu atitudinea de acum. Iar în cazul unei vânzări, chiar și contra unei sume semnificative, găsirea unui înlocuitor pe măsură în ultimele zile ale perioadei de transferuri este, orice s-ar spune, o provocare. Concluzionând, singura certitudine în ceea ce o privește pe Borussia Dortmund, se numește Pierre-Emerick  Aubameyang. Cam puțin totuși.



În ceea ce le privește pe celelalte două echipe care vizează podiumul în Germania, ambele par să fi ales să continue drumul bun început sezonul trecut. Leipzig n-a punctat spectaculos pe piața transferurilor nici la veniri și nici la plecări. Asta înseamnă că vom vedea aceeași echipă tânără și spectaculoasă dar care are acum și un an în plus de experiență. Fiind însă o echipă care anul trecut s-a bazat în mare pe același 11 e interesant de văzut cum va aborda Ralph Hasenhüttl necesara rotație a cadrelor, ținând cont că în acest sezon are și ”grija” UEFA Champions League pe cap. Cât despre Hoffenheim, am văzut deja în prima manșă a dublei cu Liverpool din play off-ul Champions League, că tânărul Julian Nagelsmann și echipa lui ne va propune același fotbal organizat, complex și estetic din sezonul trecut. E de necontestat că plecările lui Süle și Rudy, contrabalansate parțial de venirea lui Nordtveit, au slăbit echipa. Doar că diferența de calitate individuală (în ceea ce privește jucători care să facă diferența), observată în duelul împotriva cormoranilor, dintre Hoffe și echipe gen Bayern sau Borussia Dortmund, nu este atât de vizibilă într-o competiție de anduranță unde majoritatea partidelor le dispuți împotriva unor adversari inferiori. Or în ceea ce privește constanța în joc, Hoffenheim chiar a dovedit că este una dintre cele mai bune echipe din Germania.



Ieșind din top 4, să aruncăm o privire asupra beneficiarului de wild-card; prin aceasta înțeleg echipa care stă în coasta favoritelor și are calitatea de a profita de slăbiciunile unei sau alteia dintre acestea. Dacă ar fi să mizez pe o astfel de echipă în viitorul sezon de Bundesliga, aș nominaliza-o pe Hertha Berlin, deși nu pot să spun că este neapărat una dintre preferatele mele din campionatul Germaniei. Chiar dacă estetic este departe de Hoffenheim, Hertha se aseamănă cu trupa lui Nagelsmann prin constanță și solididatea jocului. Pal Dardai a știut să facă dintr-o echipă de jucători serioși și cam atât, o formație extrem de bine așezată în teren, diabolic de speculativă și care deja are la activ două sezoane în care a ”mirosit” parfumul primelor locuri. Dacă ar fi un moment potrivit pentru acest grup să forțeze cu șanse reale intrarea în Champions League, acesta este. Dar pentru asta Hertha mai are nevoie ca una dintre cele 2-3 echipe din fața sa (nu o iau în calcul aici pe Bayern) să se confrunte cu sincope, altfel diferența de calitate cred că e prea mare.



Hai să atingem acum capitolul surprize. Anul trecut una dintre performele campionatului a fost FC Köln. De când au fost preluați de cuplul Jörg Schmadtke / Peter Stöger, ţapii au crescut constant în fiecare sezon şi în decurs de 4 ani au ajuns din liga a doua în grupele Europa League. Şi asta fără transferuri scumpe, fără vedete importate dar cu multă inteligenţă, organizare şi mai ales cu un spirit extraordinar pe care doar la cluburile mari, cu pedigree, aşa cum este cel din Colonie, îl putem întâlni. Pe această logică am putea crede că ”FC” ar trebui să continue urcușul lent dar sigur către vârful fotbalului german. Doar că anul acesta va reprezenta un prag foarte important care a pus piedică multor echipe ajunse la acest nivel. Participarea în Europa League, care îi entuziasmează atât de mult pe înflăcărații suporteri din orașul Domului, are și capcanele ei, cea mai importantă fiind uzura. Sigur, FC Köln are un lot numeros și foarte echilibrat dar această stare de fapt poate fi dinamitată oricând de o conjunctură nefericită provocată de suspendări și mai ales accidentări. În plus, cred că pentru a trece la nivelul următor, Kölnul ar avea nevoie de câțiva jucători care să facă diferența din punct de vedere individual, jucători de certă clasă. Bittencourt sau Jojic ar putea fi acești jucători dar deocamdată ei rămân doar la stadiul de promisiuni. În plus, țapii l-au pierdut și pe Modeste, omul care aproape că s-a identificat până la contopire cu succesul campaniei de anul trecut. Poate fi Cordoba venit de la Mainz înlocuitorul acestuia? Poate fi înlocuit prin jocul colectiv plecarea lui Tony? Greu de spus și dacă ar fi să dau un pronostic pentru echipa mea de suflet din Bundesliga aș zice că, dacă reușește să se țină departe de accidentări și dacă măcar 2-3 oameni din primul 11 devin substanțial mai buni anul acesta atunci Kölnul își poate apăra poziția câștigată sezonul trecut.



O altă surpriză plăcută a sezonului trecut (însă doar în prima parte a campaniei) a fost Eintracht Frankfurt. Pentru mulți ratarea prezenței în Europa ar fi fost în ianuarie un scenariu neverosimil. Și totuși s-a întâmplat. Din păcate pentru suporterii echipei din capitala europeană a comerțului, nu cred că vor mai beneficia de șansa risipită anul trecut. Asta în ciuda faptului că au pe bancă un antrenor foarte capabil, pe croatul Nico Kovac. O parte importantă a echipei care încânta în toamna trecută era însă formată din jucători împrumutați: Vallejo, Varela, Michael Hector, Rebic, Tarashaj. Jucători de calitate dar care aparțineau cam toți de echipe mari precum Real Madrid sau Manchester United și care s-au întors la cluburile lor. Sigur, nume precum De Guzman, Gelson Fernandes sau Danny Da Costa sunt soluții dar nu cred că suficiente pentru a o duce pe Eintracht în prima treime a clasamentului. Dacă ar fi să iau în calcul o surpriză mai repede m-aș gândi la Werder Bremen, echipă care cu Alexander Nouri la timonă a evoluat frumos și care, cred eu, are potențial de creștere. În plus și campania de transferuri a verzilor a fost una interesantă. La capitolul pierderi l-aș trece doar pe Gnabry, ajuns la Hoffenheim via Bayern, în rest, oameni ca Fritz, Pizzaro sau Garcia reprezentând mai degrabă trecutul echipei decât garanții pentru prezent ori viitor. Venirile au fost pe principiul ”scurt și la obiect”: Pavlenka (Slavia Praga), Augustinsson (Copenahaga) și Gondorf (Darmstadt) dând impresia de soluții punctuale menite să afecteze cât mai puțin un mecanism care merge din ce în ce mai bine.



Un contingent foarte important în noul sezon de Bundesliga îl reprezintă echipele cu ”ștaif” european dar care anul trecut au ieșit în bloc din prima jumătate a clasamentului. Mă refer aici la Schalke 04, Borussia Mönchengladbach, Bayer Leverkusen și VFL Wolfsburg. Numele impresionează însă nu brandurile intră pe teren. Cele patru ilustrează perfect acea zicală care spune că în momentul în care te oprești din urcuș, începi să cobori. Sunt cluburi care la un moment dat au crezut că prezența în Europa este un privilegiu câștigat pentru totdeauna. Mulțumite cu locul călduț din umbra lui Bayern și a Borussiei, cluburile amintite n-au mai făcut eforturi pentru a crește managerial și fotbalistic și într-un singur sezon au fost măturate efectiv de echipe poate mai slabe pe hârtie dar mai harnice, mai serioase și mai cu foame de performanță. Ce e mai grav pentru ele e că prevăd o continuare a declinului și în acest sezon. Pe lista plecărilor se înscriu nume grele precum Dahoud și Christenssen la Gladbach, Kolasinac, Huntelaar și Choupo-Moting la Schalke, Calhanoglu, Toprak sau Chicharito Hernandez la Leverkusen, Rodriguez, Benaglio și Luiz Gustavo la Wolfsburg. Jucători de clasă internațională, care dădeau echipelor lor o aură de echipe importante. Înlocuitorii lor? Ginter, Grifo, Bobadilla (Gladbach), Insua, Oczipka (Schalke), Sven Bender, Kohr (Leverkusen), Brooks, Verhaeg (Wolfsburg). Aș spune că e un pas în spate. Sigur, toate cele patru au jucători de calitate în lot dar aș le-aș acorda șanse teoretice de a reveni în top doar lui Bayer Leverkusen și poate celor de la Schalke. Iar Wolfsburg s-ar putea să gâfâie serios și anul acesta.



Încet încet ne apropiem de zona fierbinte a clasamentului. Una de care, mai devreme sau mai târziu, cred că vor scăpa două echipe: actuala și fosta echipă a lui Alexandru Maxim: FSV Mainz și VFB Stuttgart. Prima consider că n-ar fi avut nici anul trecut ce să caute acolo dar a plătit tribut participării în Europa League iar cealaltă a promovat cu un lot foarte bun, completat cu venirile lui Zieler, Badtstuber și Aogo și pare, din punct de vedere organizatoric, revigorată de anul petrecut în liga secundă. La Stuttgart se respiră din nou aer curat și anticipez că în 2-3 ani echipa va reveni în prim planul Bundesligii.



Și am ajuns la nisipurile mișcătoare: după părerea mea Freiburg, Augsburg, Hamburger SV și Hannover 96 sunt echipele ce vor avea probleme serioase cu retrogradarea. Freiburgul și-a depășit condiția anul trecut și în ciuda unui antrenor foarte bun, lotul este unul ”subțire”, lucru care s-a văzut și în Europa League unde echipa lui Streich s-a cam făcut de râs fiind eliminată de slovenii de la Domzale. Augsburg a dat semne de declin și anul trecut iar în condițiile în care campania de transferuri a fost un mic dezastru în condițiile în care jucătorii veniți sunt departe de valoarea celor plecați, coborârea cred că va continua. Hamburgul la rândul său a început lamentabil sezonul fiind eliminată din cupă de echipa de liga a treia VFL Osnabrück iar jocul, lotul și starea de spirit a echipei par să fie aceleași din ultimele sezoane când ”dinozaurii” au evitat dramatic retrogradarea. În fine, nou promovata Hannover este o echipă cu vechime în Bundesliga dar vechimea nu ține loc de lot. Cel puțin deocamdată întăririle întârzie să apară și în condițiile astea, evitarea retrogradării cred că e singurul obiectiv al clubului. Dacă mai adaug lîn ecuație și conflictul permanent dintre conducerea clubului și suporteri, aș zice că urmează un sezon complicat pentru hanoverani.



Nu închei înainte de a semnala două amănunte de culoare în ceea ce privește arbitrajul în acest nou sezon de Bundesliga. În primul rând, vom avea arbitraj video la toate meciurile astfel că episoade gen golul fantomă marcat de Kießling nu se vor mai putea repeta. De urmărit și dacă în urma acestei măsuri vor continua acuzațiile la adresa Bayernului că beneficiază de penaltyuri acordate prea ușor. Iar al doilea amănunt interesant este acela că pentru prima oară în istorie, la meciurile din Bundesliga va arbitra la centru o femeie. După 80 de meciuri oficiate în ligile inferioare și în 2Bundesliga, Bibiana Steinhaus va conduce meciuri de Bundesliga.



În final iată și programul primei etape:

V 18.08, 21.30: Bayern München – Bayer Leverkusen
S 19.08, 16.30: VFL Wolfsburg – Borussia Dortmund
                        FSV Mainz – Hannover 96
                        Hamburger SV – FC Augsburg
                        Hertha Berlin – VFB Stuttgart
                        TSG Hoffenheim – Werder Bremen
S 19.08, 19.30: Schalke 04 – RB Leipzig
D 20.08, 16.30: SC Freiburg – Eintracht Frankfurt
D 20.08, 19.00: Borussia Mönchengladbach – FC Köln  


Foto: pariur1x2.ro, espnfc.com, planetafotbal.com, deutschlandfunk.de, bz-berlin.de, express.de, wiesenhof-werder.de, ligainsider.de, retele.info, bundesliga.com 

Viitor de aur țara... n-are

Am citit opinii care cauționau prestația lamentabilă a Viitorului din repriza secundă de la Nicosia, argumentând că echipa lui Hagi a arătat bine timp de trei reprize în dubla de calificare iar căderea din cea de a patra a fost un accident. Meciul de aseară împotriva celor de la FC Salzburg ar fi fost ocazia potrivită ca echipa de la malul mării să confirme aceste puncte de vedere. Doar că Țucudean & co au ”reușit” să-i facă de râs pe cei care au făcut propagandă pentru înțelegere și încredere în capacitatea campioanei României de a se ridica la nivelul pretențiilor acestui titlu. După repriza de coșmar din Cipru era greu de presupus că o prestație mai jenantă poate fi pusă în scenă, dar, când vine vorba de lucruri negative, nu-i bine niciodată să te îndoiești de echipele noastre de fotbal... pur și simplu vor simți asta ca pe o provocare.



Jocul de aseară al Viitorului a ilustrat perfect combinația de sponsori de pe tricourile mândriei Ovidiului: bere cu cola! Prestația din teren te putea duce ușor cu gândul la un kitsch lichid care ilustrează de minune neaoșul proverb românesc ”nici cal nici măgar”. Trupa lui Hagi a vrut să și atace dar să se și apere în același timp, rezultatul fiind o dispunere în teren de-a dreptul grotească, între linia de apărare și cea de atac distanța întinzându-se de multe ori și pe suprafața a 60 – 70 de metri. O pâine numai bună de mâncat pentru sprințara echipă austriacă ce părea la un moment dat descinsă la un meci demostrativ de curtea școlii. Dacă mai adăugăm la asta gafele de gâgă din apărare și ratările desprinse parcă din filmulețele cu fobaliști amatori care la 45 de ani și 93 de kilograme joacă duminica fotbal pentru amuzamentul prietenilor, avem tabloul complet al dezastrului.

Am amintit de băieții din orașul lui Mozart. Cine și-a imaginat că aceștia vor veni la Ovidiu în frac, cântând ”Flautul fermecat”, a avut o mare și neplăcută surpriză. În loc de curtoazie și finețuri, dobrogenii s-au trezit la stadion cu ditamai trailerul din care a coborât o impertinentă, zgomotoasă și foarte energică trupă de heavy metal. Și cum să nu fie energică din moment ce au patronatul pe care-l au. Spre deosebire de combinația  de bere cu cola, când vezi semnul taurului roșu cam știi la ce să te aștepți: la ”party all night long”. Iar puștii Salzburgului chiar au dat senzația că puteau alerga, dribla, pasa și șuta până la răsăritul soarelui din Marea Neagră.



Revin la campioana României. Da, accentuez acest lucru pentru că trebuie să încetăm a ne mai feri de adevărurile dureroase: echipa deșirată de aseară e campioana României, antrenată de cel care e foarte posibil să devină antrenorul echipei naționale în scurt timp. Mai mult, această echipă se vrea expresia celui mai ”profesionist” și mai ”curat” proiect managerial din fotbalul românesc. Am amintit de joc, execuții și așezare în teren; ele vorbesc de la sine despre calitatea fotbalistică a jucătorilor dar și despre competența antrenorului (da știu, adepții cultului lui Hagi mă vor sfâșia dar meseria de antrenor e diferită de cea de jucător și n-o să trateze nimeni cu clemență un ministru catastrofal doar pentru că e bun medic de exemplu). N-ar trebui văduvit de atenție nici proiectul managerial. L-am auzit pe Hagi spunând că scopul principal al Viitorului este să producă jucători pe care să-i vândă. Să-mi fie cu iertare, dar e o prostie. Acesta poate și chiar trebuie să fie un mijloc, dar nu poate fi scopul. Scopul oricărui club profesionist care are echipă de seniori e să atingă performanța maximă pe care i-o permit posibilitățile. Dacă vroia doar să producă și să vândă jucători, ar fi fost cinstit ca Hagi să rămână cu proiectul său doar la stadiul de academie. Dar este inadmisibil să câștigi campionatul, să te califici în cupele europene și înaintea unor meciuri importante să îți vinzi jumătate din echipă! Sigur, vânzarea de jucători este importantă și utilă pentru că îți asigură parte din bugetul pentru anul viitor dar nu-mi cereți să cred că Hagi avea nevoie să își vândă în această vară toți jucătorii importanți pentru a supraviețui. Dacă așa stau lucrurile înseamnă că povestea cu ”managementul profesionist” e doar o glumă, și nici aia prea reușită.




Concluzionând, avem parte de o echipă cu jucători plimbați pe la toate loturile naționale dar care la primul examen dificil nu doar că pică, dar o fac lamentabil, un antrenor care bate la poarta naționalei cu un joc venit parcă din anii 70 când jucătorii mai băgau și o țigară în vestiar înainte de meci și o societate în care managerul se războiește în presă cu ”dușmanul” din Pipera după care, în spatele ușilor închise, îl alimentează pe acesta cu cei mai importanți jucători. Asta, în condițiile în care o promovare în grupele Europa League i-ar fi adus, ”competentului” manager, posibilitatea unor oferte mult mai serioase și mai tentante pentru jucătorii săi, de la echipe din Occident. Numiți cum vreți o asemenea stare de lucruri, petnru mine are un singur nume: PĂCĂLEALĂ! 



Foto: gsp.ro, prosport.ro, dolcesport.ro 

Fotbal la TV – Vineri, 18 august 2017

18.30  ASA Târgu Mureş  - Luceafărul Oradea   (România, Liga II)  (Digi Sport 1)
21.00  Astra Giurgiu – CSM Iaşi  (România, Liga I)  (Digi Sport 1, Dolce Sport 1, Look TV)
21.15  CD Leganes – Deportivo Alaves  (Dolce Sport 3)
21.30  Standard Liege – Zulte Waregem  (Look Plus)
21.45  FC Metz – AS Monaco  (Franța, Ligue 1)  (Digi Sport 4)
23.15  Valencia CF – UD Las Palmas  (Spania, La Liga)  (Digi Sport 3, Dolce Sport 2)

joi, 17 august 2017

Marile drame nu sunt cele de pe terenul de joc

În seara aceasta, în acest loc urma să fie un material despre Supercupa Spaniei, despre forma fantastică a Realului din Madrid şi mai ales despre problemele de la Barcelona. Din păcate uneori viaţa ne zgâlţâie serios pentru a ne aduce aminte că marile drame nu sunt cele de pe terenul de joc. Ar fi o impietate să vorbim despre plecarea lui Neymar, uzura lui Iniesta sau tactica lui Valverde în timp ce capitala Catalunyei e în stare de şoc. Singurul lucru care mi se pare potrivit în acest moment e un îndemn la un gând pios pentru victime şi apropiaţii lor şi poate către puţină meditaţie la lucrurile cu adevărat importante din viaţa noastră.



Foto: agensir.it

Fotbal la TV – Joi, 17 august 2017

17.00  Olanda – Spania  (Internațional, Euro U19 feminin – semifinala)  (Eurosport)
21.00  Germania – Franța  (Internațional, Euro U19 feminin – semifinala)  (Eurosport)
21.45  Viitorul Constanța – FC Salzburg  (Internațional, Europa League playoff – tur)  (TVR) 

miercuri, 16 august 2017

Duș rece pentru Hoffenheim la debutul european

Am văzut prima manşă a playoff-ului pentru intrarea în grupele Champions League, dintre TSG Hoffenheim şi Liverpool, împreună cu mai mulţi prieteni, fani ai cormoranilor. Ca suporter al fotbalului german am fost plăcut surprins să constat că se temeau de acest meci. În primul rând pentru că Liverpool nu arătase prea bine în prima etapă (3-3 la Watford) şi mai se confrunta şi cu tensiuni interne legate de telenovela Coutinho şi politica ambiguă de transferuri a clubului, dar şi pentru că micuţa şi necunoscuta Hoffenheim a reuşit să se înconjoare de o aură ciudată de grupare pe care aproape toată lumea o respectă şi o place în ciuda faptului că aproape nimeni n-a văzut-o jucând, cu excepţia celor care urmăresc în mod constant fotbalul german. Cumva băieţii lui Nagelsmann au întors microbistul în epoca în care televizările de meciuri erau foarte rare şi legendele despre echipe şi fotbalişti mari se năşteau mai mult din povestirile altora. Prietenii mei constataseră că o echipă care nu participase niciodată în cupele europene a cam răvășit Bundesliga în sezonul trecut, în iarnă era singura trupă neînvinsă pe teren propriu în toate cele 5 campionate puternice ale Europei, era condusă de un antrenor care în urmă cu mai puţin de o lună a împlinit abia 30 de ani iar presa germană şi nu numai elogiază constant jocul acestei echipe. Coroborate cu amintitele probleme din tabăra proprie, acestea erau suficiente motive de îngrijorare pentru prietenii mei. Am încercat să-i liniştesc spunându-le că îm mod sigur va fi o dublă manşă frumoasă dar că Liverpool se va califica graţie experienţei internaţionale, factor care se va dovedi decisiv. Deocamdată, la jumătatea duelului, pare că aceasta e şi direcţia în care se îndreaptă lucrurile.



Aseară Hoffenheim a arătat exact aşa cum mă aşteptam: entuziastă, frumoasă, arţăgoasă, în multe momente periculoasă dar fără acea ştiinţă a modului cum se tratează o dublă manşă eliminatorie dintr-o competiţie europeană, o conjunctură foarte diferită de cea dintr-un meci din campionatul intern. Hoffe a părăsit terenul învinsă de supramotivare, factorul care-i face pe jucătorii lipsiţi de experienţă la acest nivel să comită erori pentru că nu sunt suficienţi de relaxaţi pentru a oferi naturaleţe execuţiilor individuale. După părerea mea rigiditatea provocată de supramotivare a cauzat ratarea penaltyului de către Kramarić, execuţiile aproximative ale killerului Wagner sau frica de a finaliza în unele momente în care gazdele au ajuns periculos în careul englezilor.



Un alt aspect care de regulă nu este însuşit de echipele fără experienţă internaţională este atenţia la micile detalii. Poţi juca mai bine ca adversarul, poţi încânta publicul, poţi avea ocazii şi cu toate astea părăseşti terenul învins iar la final nici măcar nu înţelegi cum şi de ce. Revăzând meciul „la rece” începi să observi cum pe parcursul întregii partide ai făcut mici erori, nesemnificative aparent, dar care au fost taxate de adversar. Aseară o banală şi aparent insesizabilă gaură în zidul albaştrilor a provocat deschiderea scorului de către Liverpool, acesta fiind al doilea moment cheie al meciului şi, cred, cel decisiv.



Şi un al treilea amănunt care, cred eu, a cântărit foarte important a fost cel al lotului. Aseară s-a văzut că este foarte greu ca într-un timp atât de scurt, o echipă bună dar care şi-a depăşit condiţia, să plombeze găurile lăsate de plecările la Bayern ale lui Sebastian Rudy și Niklas Süle. Hoffe parcă a pierdut ceva din liniștea și siguranța cu care începea atacurile în centrul terenului. Rupp nu e jucătorul care să ofere acel calm și acea soliditate pe care o oferea Rudy în jocul lui Hoffe. Însă marea ”gaură” a fost lăsată în partea dreaptă a liniei de trei fundași centrali. Liverpool, ca o echipă pentru care astfel de meciuri sunt o banalitate, a văzut imediat unde e veriga slabă în sistemul defensiv al adversarului și a acționat în consecință. Bietul Bičakčić a fost făcut ferfeniță de Mané. Iar când bosniacul a fost schimbat, înlocuitorul său, Nordtveit a avut ghinionul de a devia nefericit o centrare a lui Milner, oferindu-i acestuia șansa unui gol de generic. Asta pentru că în fotbal nu se aplică legea compensației ci mai degrabă preceptul biblic care spune că „celui care nu are i se va lua și celui care are i se va mai da”. Și de obicei, în astfel de meciuri, echipele cu experiență beneficiază și de hazardul unor asemenea devieri necontrolabile. Aporpos de numele amintit ceva mai devreme, transferul lui Håvard Nordtveit, era menit pe hârtie, să contrabalanseze tocmai plecările celor doi jucători importanți. Norvegianul poate juca și în fața apărării dar și în postura de fundaș central dar aseară a fost ales pentru o a treia postură... cea de rezervă. În cazul unei echipe atât de organizate și de sudate, probabil că o lună și jumătate e un timp insuficient pentru a asimila un jucător nou venit, mai ales când vorbim de posturi atât de delicate. 



Și totuși nu vreau să fiu prea aspru cu Zeul Fotbal, pentru că aseară a găsit un dram de înțelegere pentru Hoffenheim. Așa cum a făcut-o mai mereu de când a fost preluată de către tânărul Nagelsmann, echipa germană a mulțumit atât esteții cât și pragmaticii, atât pe iubitorii de fotbal ofensiv cât și pe cei care apreciază organizarea defenisvă. Hoffe a fost ca de obicei compactă, bine așezată în teren, a excelat în jocul de pase, a încântat prin modul în care ieșea cu mingea jos din apărare și a impresionat prin calmul și persistența de a nu renunța la acest tip de fotbal nici măcar la 0-2 când mai toate echipele ar fi fost tentate să arunce mingi la bătaie în careul advers. Din punctul meu de vedere golul înscris pe final de Mark Uth a fost un premiu binemeritat de gazde în raport cu prestația avută. În plus, mă bucur și pentru publicul din Sinsheim care, deși nu este nici pe departe cel mai vulcanic și mai pasional din Germania, a înțeles valoarea și importanța momentului și și-a susținut frenetic și netulburat echipa.




Golul gazdelor transformă meciul retur dintr-o partidă care s-ar fi jucat pentru că trebuia să se joace într-una interesantă. La 1-2, Hoffenheim simte că încă are pentru ce merge pe Anfield. Iar Liverpool la rândul ei e conștientă că trebuie să trateze serios meciul. Sigur că balanța calificării înclină foarte mult către Liverpool. Eram de părere că echipa lui Klopp e favorită certă la calificare și înainte de meciul tur, iar victoria de pe Rhein-Neckar Arena o face aproape sigură de prezența în grupele Champions League. Dar Hoffe încă mai are un glonț. Și din respect pentru felul în care a jucat această echipă în meciul tur, din respect pentru felul în care tânărul ei antrenor înțelege fotbalul, voi amâna până după returul de la Liverpool orice considerații legate de viitorul european al acestei echipe.

Rezumatul meciului:



Foto: FourFourTwo.com, skysports.com, nydailynews.com, citizen.co.za, theguardian.com